Statuia Fecioarei Maria din Şumuleu-Ciuc

Cea mai cunoscută statuie a Mariei din Bazinul Carpatic se află în biserica de pelerinaj din Şumuleu Ciuc sub supravegherea ordinului franciscan. Fecioara Maria, este cunoscută şi ca Femeia îmbrăcată în soare. Ea este învăluită în razele soarelui, având sub picioare globul pământesc şi semiluna, purtând în jurul capului o coroană formată din stele. În braţul ei stâng se află copilul care dă binecuvântare, IIsus, iar în mâna dreaptă se află sceptrul împărătesc.

 Lucrarea făcută din lemn de arţar are o înălţime de 253 centimetri, figura Fecioarei Maria în sine este de 191 centimetri. Statuia nu aparţine patrimoniului original al mănăstirii, originea sa nefiind cunoscută exact. Este posibil să fi fost făcută în anii 1510 într-un atelier transilvănean. Cel mai probabil, a fost figura centrală a unui altar triptic într-o biserică construită în stil gotic târziu, dintr-un oraş mai mare.

Recent, sculptura a fost analizată cu scanare UV şi s-au ralizat studii endoscopice, în care a fost studiată partea interioară, goală, şi suprafaţa exterioară. Analizele au arătat că sculptura nu a fost făcută dintr-un singur lemn, ci din mai multe părţi îmbinate.

 Cu prima menţionare a statuii din Şumuleu-Ciuc ne întâlnim într-un inventar înregistrat în 1621. În acel moment se afla pe un altar secundar,  și probabil că a ajuns în centrul noului altar principal, după reamenajările din urma distrugerilor cauzate de invazia tătarilor din 1661.

 Statuia Fecioarei a fost plasată în partea centrală a altarului cu baldachin în noua clădire a bisericii construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe deasupra ei a fost pus Tatăl Ceresc, iar pe cele două laturi sculpturile înfățișându-i pe regii Sf. Ştefan  şi Sf. Vasile. Contrar compoziţiei anterioare, îngerii care au ţinut coroana au fost înlăturaţi, iar coroana însăşi a fost aşezată pe capul Mariei. Statuia, de-a lungul timpului a fost îmbrăcată şi decorată cu bijuterii preţioase, care au fost oferite de familii catolice aristocratice din rândul secuilor.

 Din secolul al XVII-lea, documente scrise menţionează statuia de mai multe ori, înregistrând miracole asociate rugăciunii şi intervenţiei lui Maria. Acest lucru este evidenţiat de obiectele votive şi tablele de mulţumire care sunt puse pe ambele laturi ale altarului principal. Pelerinii, conform tradiţiei se roagă către Maria şi apoi ating cu îmbrăcămintea şi obiectele lor de cult piciorul statuii pentru a beneficia de binecuvântare. Pelerinajul de Rusaliile Catolice este cela mai cunoscută dintre manifestările religioase din prezent, care este destinată aprecierii statuii.

 Cea mai cunoscută legendă a statuii este asociată războaielor cu turcii şi tătarii din 1661, când biserica a fost arsă de către tătari, dar statuia a rămas intactă. Conform tradiţiei, unul dintre conducătorii tătarilor dorea să ducă lucrarea percepută ca fiind de valoare, dar trăsura după un timp – în locul denumit mai târziu Pasul Vlăhița – a devenit atât de grea încât nici măcar opt perechi de boi nu puteau să o tragă. Conducătorul tătar, drept răzbunare, rănise faţa şi gâtul Măicii Domnului cu sabia lui, dar în urma gestului său, braţul lui a fost paralizat.

 În 1704, în timpul ciocnirilor dintre curuţi și lobonţi, statuia a fost dusă la muntele Șumuleu Mare. Când în 1758 tătarii au distrus mare parte din Moldova, franciscanii, au zidit preventiv statuia Fecioarei Maria şi cele mai importante valori ale bisericii. În secolulul al XX-lea, în timpul războaielor din 1916 şi 1944, au transportat-o la Cluj Napoca pentru a fi păstrată în mănăstirea franciscană. Până în 1960 statuia a fost îmbrăcată. Hainele lui IIsus se găsesc în colecţia bisericii.

 Este un miracol în sine că statuia se păstrează de jumătate de mileniu, mai mult decât atât în cazul meu, rugăciunile spuse la piciorul ei, s-au împlinit.