Laleaua pestriță

Face parte din familia liliaceelor (Liliaceae) și aparține de diferitele varietăți de fritillaria (Fritillaria). Deseori se cheamă doar laleaua pestriță.

Are o înălțime de 10-25 cm, este o plantă perenă, se înmulțește prin divizarea bulbilor, și conține alcaloizi otrăvitori. Înflorește din aprilie până în mai, seamănă cu laleaua, crește câteodată în pereche, prezentându-se în variante multiple de purpuriu, violet și câteodată alb.

Preferă locurile mlăștinoase. Fiind o specie cu indicare sensibilă la parametri mediului înconjurător, este foarte adecvată semnalizării schimbării stadiului de habitat natural. Are un rol important în protecția naturii, deoarece prin schimbarea frecvenței, atrage atenția asupra vulnerabilității întregului ecosistem.

În conformitate cu lista roșie a IUCN laleaua pestriță se află în statutul de vulnerabil (Vulnerable) în România și Ucraina, în pericol de dispariție (Endangered) în Ungaria și Elveția, în pericol mare de dispariție (Critically Endangered) în Slovacia, și dispărută (Extinct) în Cehia și Belgia.

Laleaua pestriță și-a primit numele latin și cel propriu după motivul cadrilat, remarcabil al florii: suprafața prezentându-se în culori multiple, de la purpuriu la roșu spre purpuriu, marcate în diferite nuanțe. Denumirea de liliacee în formă de cub a primit-o probabil după forma ei. Aparținând de familia liliaceelor mai poartă și denumirea de liliacee cotu, laleaua sălbatică și laleaua neagră.

Deși literatura de specialitate română o consideră plantă rar întâlnită, în urmă cu câțiva ani figura ca specie pe cale de dispariție, beneficiind de ocrotire legală doar prin faptul că unele arii de răspândire au fost declarate parcuri naționale, protejate de lege. Laleaua pestriță este o specie în pericol de dispariție, figurând pe lista roșie europeană și națională.

Pe traseul dintre Dămieni și Grâușor, pe un teren de 25 hectare, se poate admira laleaua pestriță într-un număr destul mare, acesta reprezintând probabil cea mai de seamă populație din Ardeal.

Pe durata înfloririi din Grâușor vizitatorii au parte de o priveliște de neuitat. La începutul lunii mai apare în luncile râurilor în număr mare, acest fenomen al naturii atrăgând nu doar vizitatorii, ci și insectele care efectuează prăfuirea. Bineînțeles este nevoie de multă răbdare și perseverență – zăcând pe iarba umedă în vederea efectuării unei poze, dar impresia compensează totul. Obligația noastră, a tuturor, este de a păstra acest câmp și pentru generațiile viitoare: atât pentru iubitorii de natură, cât și pentru ecologiști.