Biserica fortificată din Dârjiu

Edificiile sacrale construite de saşii şi secuii din Transilvania, împrejmuite cu un zid de apărare, uneori dotate cu bastioane, se numesc biserici fortificate. Doar acele biserici împrejmuite cu ziduri joase pot fi considerate fortificate, care au fost dotate cu ziduri cu ambrazură.

Biserica din fostul Scaun al Odorheiului este poate cel mai impresionant monument istoric cu cele mai multe părţi originale rămase nevătămate din regiune. Având o istorie a construcţiei bine trasabilă, ţinând seama de ornamentele folosite şi detaliile construcţiei, este biserica cel mai des menționată a regiunii, în literatura de specialitate despre istoria artelor. Arhitectura sa fascinantă, picturile murale măreţe şi oferta gastro-culturală a colectivităţii, pe bună dreptate clasifică această localitate printre obiectivele turistice ale Transilvaniei.

Potrivit registrului de dări (dijme) papale din 1334, preotul satului Dârjiu, Tamás,  plăteşte bir (taxe), pentru prima etapă a construcției bisericii, care se apreciază să fi fost la cumpăna secolului XIII-XIV. În anul 1419 pe peretele naosului sunt pictate valoroasele picturi murale, iar în urma sprijinului acordat de familia Petki, biserica va dobândi extinderi în stil gotic. Turnul clotpotului, cu ambrazuri şi acoperiş deschis, situât separat de clădirea bisericii, este parte componentă a sistemului de apărare. Înaintea anului 1605, biserica a fost asaltată de diverse trupe străine şi distrusă parţial. În urma lucrărilor ample de renovare care au urmat în următoarele decenii, biserica a dobândit sistemul de apărare cu turn, vizibil şi astăzi: în prezent biserica unitariană se situează în centrul unei fortificaţii de o amprentă dreptunghiulară, cu cinci bastioane şi turnul de clopote. Deasupra boltei gotice casetate s-a construit un etaj cu rol de apărare, care se extinde și peste naos şi peste  altar. În cursul secolului al 18-lea biserica fortificată îşi pierde treptat funcţionalitatea de apărare, bastioanele sunt  acoperite cu ţigle, se demolează coridoarele de apărare din jurul zidurilor, iar în locul cărora se amenajează depozite. Aici au fost depozitate lucrurile considerate mai valoroase, valorile mobile ale comunităţii, de exemplu: produsele textile, cerealele, vinul. Aici se pot vedea şi astăzi recipienţii etalon pentru măsurarea cerealelor: feldera (20 l) şi litra. Slănina, şunca şi cârnaţii se depozitează şi în zilele noastre în turnul bisericii – această practică împreună cu datinile conexe reprezintă în sinea lor o atracţie.

Picturile murale ale bisericii au fost descoperite în anul 1887 de Huszka József, ele trecând printr-un preoces de restaurare în ultimii ani. Pe latura de sud a bisericii se pot vedea trei episcopi sfinţi, figura Sfântului Mihail în armură, respectiv pocăința lui Saul (Apostolul Paul). Pe peretele de nord al naosului pot fi observate episoadele cunoscute din legenda Sfântului Ladislau: bătălia, gonirea cumanilor, decapitarea cumanului şi odihna. Şi imaginea de fond este o concepţie artistică: pe un fond întunecat prezintă motive de petale în formă de stele. Sanctuarul este decorat, de asemenea, cu fragmente de picturi murale, iar o atracţie deosebită o prezintă pietrele-consolă cu pajură. Din fereastra zidită a bisericii a apărut o cărămidă din anul 1419, inscripţionată cu scriere runică, iar o posibilă descifrare a textului ar fi: Nicolae  preotul din Dârjiu.

Din anul 2006 ansamblul de construcţii este inclus pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.

Biserica este situată într-un superb mediu natural, departe de traseele turistice clasice. Însă dacă vă abateți de la drum și doriți să vizitați biserica și să gustați cârnaţii din turn, trebuie să vă anunțați intenția în prealabil la parohie.