Sinagoga din Oradea şi palatele în stil Art Nouveau

Share pe Facebook
Arhitectură

Oradea reprezintă oraşul diversităţii. Potrivit viziunii poetului Ady Endre, Oradea era un oraş dinamic, măcinat între ambiţiile clerice, între contradicţiile aprinse generate de confruntarea dintre nobilime şi  parveniţi, un oraş unde „începând de la Sfântul Ladislau oameni şi naţii se intersectează haotic”, un oraș neliniştit, evreiesc, inteligent. La începutul secolului trecut, Oradea modernă s-a construit din această dorință de afirmare, în mare parte de evreii din Oradea, printre care, pe lângă intelectualii de elită cei mai cunoscuţi (Bíró Lajos, Juhász Gyula, Dutka Ákos, Emőd Tamás, Balázs Béla) se umărau de asemenea persoane culte,  înstărite şi cu gusturi rafinate, care au reuşit să atragă arhitecţi din Budapesta şi Viena, pentru conceperea planurilor de construcţii a unor biserici sau edificii ale oraşului. Ei sunt întemeietorii oraşului Oradea în stil Art Nouveau, acelui oraş Oradea, care în primul deceniu al secolului trecut, pe lângă Budapesta, Bratislava şi Zagreb, a fost al patrulea oraş al Ungariei care a avut cel mai dinamică dezvoltare. În locul vechii localități, cu caracter de oraş de provincie, cu case mici, fără etaje, s-au înalţat clădiri moderne, cu mai multe etaje, palate comerciale, edificii de interes public sau biserici, clădiri cu care s-ar mândri oricare oraş din Europa.

Ca dovadă, putem aminti faptul că în anul 2012 societatea belgiană Réseau Art Nouveau Network a selectat Oradea printre cele mai frumoase 23 de oraşe secesioniste (Art Nouveau) din Europa. Întâlnirea cu moştenirea edificiilor orădene, care au atras astfel atenţia  internaţională, poate fi o excelentă ocazie pentru cunoaşterea multiculturalităţii etnice şi confesionale a oraşului istoric Oradea, şi în cadrul acesteia, descoperirea operelor create, a modurilor de viaţă şi de viziune din culturia şi comunitatea evreiească din Oradea.

În cadrul operelor create de comunităţile evreieşti din Oradea, sinagoga, desigur, ocupă un loc de seamă. Înfiinţarea, funcţionarea şi încetarea (sau, eventual, dispariţia) acesteia reprezintă captivant etapele solidarităţii, consolidării şi decăderii sau dispersiei din cadrul unei comunităţi confesionale, respectiv din viaţa unor direcţii de dezvoltare. Existenţa, forma şi funcţionarea unor biserici, chiar şi viaţa enoriaşilor, astăzi este accesibilă doar din documente sau din rememorări contemporane. Potrivit consemnărilor, încă din secolul al 18-lea a existat o sinagogă în Oradea, în primul centru oficial al comunităţii evreieşti (în fosta stradă Krisztina), însă în anul 1803, în acel loc a fost ridicată sinagoga în stil baroc denumită Ótemplom (Biserica Veche). În anul 1950 această biserică, împreună cu o sinagogă mai mare, construită lângă calea Clujului (în jurul anului 1812) a fost demolată. Apariţia şi răspândirea ulterioară în centrul oraşului a mai multor sinagogi, este dovada creşterii populaţiei evreieşti şi participării mai intense a acesteia în viaţa publică a oraşului.

Comunitatea evreilor ortodocși  din Oradea s-a constiuit în mod oficial în data de 5 august 1870, cu toate că, cu mult înaintea dezbinării din congres, Oradea era considerată centrul populaţiei evreieşti ortodoxe din nordul Transilvaniei. Punctul culminant al dezvoltării comunității a fost în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, atunci când s-au construit edificii impresionante reprezentative pentru comunitate, ca de exemplu sinagoga mare (ortodoxă), birourile comunității şi şcolile acestora. Sinagoga mare a fost construită în stil maur, pe baza proiectelor arhitectului Knapp Ferenc (în fosta stradă Zárda (Mănăstirii), azi strada Mihai Viteazul nr. 6) în anul 1891.

Capacitatea ei era de 1050 de persoane (600 bărbaţi cu locuri pe parter şi 450 femei cu locuri la balcon). Ulterior, lângă sinagoga mare, pe baza proiectelor arhitectului Incze Lajos a fost construită şi sinagoga mică (în anul 1908), purtând denumirea de Sas Chevra (în fosta stradă Zárda (Mănăstirii), azi strada Mihai Viteazul nr. 4).

Sinagoga comunităţii iudaismului neolog (progresist) – care s-a desprins din comunitatea evreilor ortodocși în anul 1870 – a fost construită de Rimanóczi Kálmán senior în anul 1878, pe baza proiectelor elaborate de arhitectul Busch Dávid. Edificiul construit în stil neo-maur, situat în centrul oraşului, pe malul Crişului Repede (astăzi strada Independenţei nr. 22) are o capacitate de o mie de persoane. Sinagoga denumită de către orădeni Biserica Sion, cu picturile murale realizate de pictorul din Kosice Horovitz Mór, constituie și în prezent unul dintre cele mai cunoscute monumente istorice din Oradea. De această sinagogă se leagă activitatea istoricului literar, cercetător al Bibliei, şef rabin dr. Kecskeméti Lipót (1865 – 1936). Kecskeméti a fost o persoană progresistă (renascentistă) adevărată, care a văzut esenţa religiei în  învăţăturile profeţilor şi care nu a considerat determinant, din punct de vedere al religiei, desprinderea iudaismului neolog de la ortodoxie. Din punctul lui de vedere există o singură religie iudaică, ce are mai multe curente. Kecskeméti a luat atitudine, chiar şi după anul 1920, vizavi de identitatea evreilor maghiari aflați în comunitatea evreilor din Transilvania, și a considerat în continuare o problemă importantă păstrarea culturii şi limbii maghiare în şcolile aflate sub competenţa sa. 

Cele două sinagogi au fost restaurate şi pot fi vizitate. În afară de aceste două sinagogi, în Oradea se află mai multe sinagogi nerestaurate. Sinagoga ortodoxă “Hinech Neorim” (strada Primăriei nr. 26) a fost construită în anul 1926, după planurile arhitectului Löbl Ferenc (astăzi se află în restaurare). Sinagoga Poale Cedek, sinagoga meşterilor situată pe strada Tudor Vladimirescu nr. 18  a fost construită în anul 1924 din iniţiativa rabinului Fuchs Benjamin. Sinagoga Viznitz de pe strada Crinului a fost construită pentru comunitatea hasidică a evreilor stabiliţi în oraş după anul 1915, sub conducerea rabinului din Wizsnice, Israel Hager - în anul 1944 a funcţionat ca spital în ghetoul din Oradea. Cu privire la divizarea religioasă a evreilor şi la instituţiile culturale şi sociale formate în cadrul acesteia, se poate studia cartea scriitorului Schön Dezső cu titlul “A tegnap városa” (Oraşul zilei de ieri).

Pe lângă construirea unor edificii cu destinaţie religioasă, în preajma sfârşitului secolului al XIX-lea s-a amplificat construcţia unor edificii cu destinaţii publice în stil Art Nouveau. Așa cum reiese din descrierile mai vechi, negustorii evrei mai înstăriţi din Oradea vizitau oraşele mai de seamă ale Monarhiei şi a Europei şi probabil din acest motiv s-au răspândit în oraş construcţiile în stil Art Nouveau într-o asemenea amploare. În această perioadă s-a construit marea parte a edificiilor cu destinaţii comerciale şi pentru locuinţe în centrul oraşului Oradea. Aceste edificii domină intersecţia străzii Republicii cu strada Eminescu, unde se întâlnesc palatele Apolló, Moskovits şi Stern construite în perioada 1900 – 1914, sau la intersecţia străzii strada Patrioţilor cu strada strada Moscovei palatele fostului avocat Dr. Adorján Emil, care a fost şi proprietarul palatului Vulturul Negru. Această construcţie din urmă, este renumită şi în prezent, ca fiind una dintre cele mai mari construcţii cu destinaţie comercială din Oradea, construită în perioada 1907-1909, potrivit planurilor arhitecţilor din Budapesta Komor Marcell şi Jakab Dezső. Construcţii asemănătoare găsim şi în intersecţia străzii Patrioţilor cu strada strada Teatrului: hotelul Astoria/ fosta cafenea EMKE (Asociaţia Culturală Maghiară din Transilvania), respectiv la intersecţia pieţei Regele Ferdinand cu strada Grigorescu: casa Poynár. Pe lângă cele menţionate putem vedea şi alte construcţii deosebit de originale, ca de exemplu la adresa străzii Iosif Vulcan nr. 11 - casa Darvas-La Roche.

Pe lângă trăsăturile specifice stilului, cunoscute în întreaga Europă, construcțiile în stil Art Nouveau exprimă şi trăsăturile specifice ale culturii beneficiarului. Astfel este de exemplu palatul Ullmann, situat la adresa Piaţa 1 Decembrie nr. 9, pe care se pot identifica clar trăsăturile culturii şi a religiei evreieşti: pe faţadă, sub ferestrele de la etajul doi, se pot vedea ornamentele în forma leului din Nubia care păzeşte candelabrul Menorah, ornamente care au fost confecţionate în fabrica Zsolnay din localitatea Pécs. Ullmann Izidor, tatăl lui Ullmann Sándor, cel care a solicitat construirea palatului, a îndeplinit o funcție importantă în instituirea Camerei de Comerț și Industrie din Oradea.

Palatele secesioniste menționate în acest capitol sunt doar câteva exemple ale conviețuirii populației maghiare și evreiești întrerupte tragic de cel de al Doilea Război Mondial și ale dezvoltării intense a orașului, respectiv ale stilului de construcție secesioniste (Art Nouveau). Aceste edificii sunt referințele altor construcții construite în stil asemănător, și împreună reprezintă moștenirea construită, respectiv partea cu caracter, bine conturată a istoriei orașului Oradea.

Caracterele lor se manifestă mai degrabă atunci când le examinăm în relație cu alte edificii publice sau religioase, din perioade diferite și aparținând de culturi diferite, din arhitectura orașului Oradea.

  • 5 Cunoscut

  • 5 Condiție

  • 5 Accesibilitate

  • 5 Spectaculos

  • 5 Folosire turistică

(Bazat pe 10 opinii )








Recomandat de

Ungvári Zrínyi Imre

Doctor în filosofie, conferențiar universitar