Lacul Sfânta Ana

Lacul Sf. Ana se află la 35,5 km de Miercurea-Ciuc, aproape de Băile Tuşnad, situat într-unul dintre craterele vulcanice stinse din masivul Ciomatu, în rezervaţia naturală Mohoș. În locul celuilalt crater vulcanic se află Tinovul Mohoș.

Lacul Sf. Ana este ușor accesibil din direcția orașului Miercurea-Ciuc sau dinspre Sfântu Gheorghe, cu transportul public, cât și cu mașina. Cu maşina, din direcţia Miercurea-Ciuc parcurgând drumul E 578 drumul este aproximativ 35-40 de minute, tot aşa din Sfântu Gheorghe urmând drumul E 578 putem ajunge la Băile Tuşnad în 40-45 de minute.

Masivul Ciomatu-Puturosu se află la graniţa sud-estică al judeţului Harghita şi la graniţa nordică a judeţului Covasna. Ciomatul din punct de vedere geologic şi montan este considerat ca făcând parte din linia Harghita, ca cea mai înaltă şi tânără zonă vulcanică, deşi defileul Oltului în Depresiunea Tuşnad o desparte de el. Graniţa de vest a Ciomatului, între comunele Tuşnadu Nou şi Bixad este formată de valea îngustă a Oltului. Pe partea dreaptă a văii se află Marele Piliş al Harghitei de Sud (1374 m), vizavi de Ciomatu, care la est este conectat cu Puturosu printr-un vârf de munte îngust. În partea de sud, este mărginită de Bazinul Bixad şi pârâul Jombor, în schimb în partea de nord, Bazinul Ciucului de Jos şi pârâul Tuşnad formează limitele naturale ale zonei montane.

Masivul Ciomatu-Puturosu se caracterizează prin climatul tipic lanţurilor muntoase temperate de înălţime medie, la care se mai adaugă şi aşa-numitele caracteristici microclimatice locale. Clima masivului Ciomatu este determinată de înălţimea sa (1100 m-1300 m) şi de proximitatea defileului Oltului (625 m – 630 m). În cursul îngust al Oltului aproape că se blochează masele umede de aer dintre Ciomatu şi Pilișca. În consecinţă, depresiunea Tuşnad poate fi considerată un colţ geros, unde chiar şi vara poate fi de folos o haină mai groasă. Pe partea dinspre Băile Tuşnad şi Ciuc a Ciomatului, temperatura medie anuală este +4C°. Temperatura este ceva mai caldă în Tinovul Mohoş şi în jurul Lacului Sfânta Ana, în caldera Ciomatu. Soarele străluceşte aici mai mult, temperatura media anuală atingând +5C°. Cea mai rece lună este  ianuarie, când temperatura medie este de -3C°, respectiv -5C°, dar nu este rară nici temperatura rece de -26C°, -30C°. Cea mai caldă perioadă a regiunii Ciomatu este prima parte a lunii iulie şi august, când temperatura lunară medie este în jur de +18C°, +20C°. Curiozitatea locului este că sunt tipice pădurile de pini în Depresiunea Tuşnad, care este rece şi ploioasă şi este situată la 625-700 m înălţime şi mergând sus treptat pădurile foioase înlocuiesc pădurile de pini. Acest fenomen particular se datorează depresiunii reci, unde, de-a lungul marginilor superioare, aerul se încălzeşte constant.

Ansamblul lacul vulcanic Sfânta Ana şi tinovul Mohoş pot fi considerate drept una dintre cele mai curioase comori naturale din Europa. Apariția lor este legată de formarea zonelor muntoase vulcanice pe marginea interioară a bazinului Transilvaniei. Lacul Sfânta Ana este cel mai tânăr dintre craterele gemene. Este singurul lac vulcanic rămas intact din Europa Centrală. Forma sa se poate compara cu o paletă gigantică de vopsea. Altitudinea sa este de 945 m, iar lungimea 620 m, lăţimea 460 m, lungimea malului este de 1,73 km şi adâncimea maximă este de 7 metri. Lacul nu are niciun izvor. Precipitaţiile atmosferice se acumulează în partea inferioară a pâlniei, apa se scurge în pământ, iar mai târziu apare în formă de izvoare în partea exterioară a vulcanului. Cantitatea de precipitaţii pe lac este de 600–700 mm/an, apa care curge de pe pante este de 1000–1500 mm, iar evaporarea apei este de aproximativ 500 mm. În consecinţă, nivelul apei ar trebui să crească cu 0,5 milimetri pe an, dar scade datorită scurgerilor subterane. În 1867, adâncimea maximă era de 12 m, în 1907 8,5 m şi în prezent este de 7 m. Peste câteva decenii, probabil va ajunge să aibă soarta fostului Lac Mohoş, în locul său nu va rămâne altceva, decât o mlaştină. În partea de nord, nord-vest a malului lacului a început umplutura, fundul aici este acoperit cu nămol gros, întunecat, astfel încât scăldatul a devenit interzis!

Habitatul lacului este destul de sărăcăcios, datorită conţinutului redus de minerale. În părţile malului cu nămol şi trestie trăiesc şerpi de iarbă, tritoni cu creastă, ploşniţe şi raci inferiori. Somnul pitic a fost introdus artificial. Zona este cunoscută astăzi pentru urşi, care se pot vedea aproape în fiecare seară. Sunt atât de obişnuiţi cu prezenţa oamenilor încât se aproprie foarte tare de coşurile de gunoi din staţiune, ba chiar şi de oameni. De aceea, plimbările de seară nu prea sunt recomandate în zonă, dacă există o modalitate, trebuie să evităm plimbările în întuneric, iar dacă este necesar, atunci s-o facem cu o atenţie sporită.

Prima înregistrare scrisă a lacului ne-a rămas în legătură cu un proces de moşie din 1349, însă lacul este înconjurat nu numai de basmele păgâne, dimpotrivă este unul dintre locurile sacre miraculoase ale secuimii, care au fost forţaţi să se convertească la creştinism. Legenda asociată lacului, pe scurt, sună astfel: ”Cu mult timp în urmă în locul lacului Sfânta Ana de astăzi a fost un munte înalt, cu un castel pe vârful lui. În faţa lui, pe muntele Bálványos era şi acolo o cetate imensă (ruinele acesteia se pot vedea şi astăzi). În cele două castele locuiau doi fraţi, ambii erau aroganţi şi invidioşi.”

Lacul Sfânta Ana este separat de mlaştina Mohoş printr-o şa largă. Aici este situată cabana turistică, respectiv drumul asfaltat care duce la Bixad şi Balvanyos. Tinovul Mohoş ocupă partea de nord a calderei Ciomatu, situat cu 100 de metri mai sus decât Lacul Sfânta Ana și are o suprafaţă de 80 de hectare. S-a format aproape simultan cu craterul lacului Sfânta Ana, însă dintre cele două cratere gemene, Mohoş a îmbătrânit. Numai forma circulară neregulară şi cele 15 lacuri mici ale mlaştinii (în 1963 au fost 24) fac referinţă la fosta suprafaţă de apă care a fost de patru ori mai întinsă decât suprafaţa lacului Sfânta Ana. De-a lungul secolelor, lacul Mohoş  a secat şi treptat a devenit mlaştină, tranformându-se într-o mlaştină alpină. Solul ei este sărac în nutrienţi şi este puternic acid (PH 3,8-4,1). La toate acestea au contribuit cele patru glaciaţiuni succesive din era pleistocenă, care au creat flora de tundră şi plantele relicve de azi. Plantele relicve care trăiesc în Mohoş îşi au originea din epoca de gheaţă şi sunt strict protejate. Speciile de plante care apar aici sunt: muşchiul de turbă, pinul silvestru, vuietoare, merişorul, afinele, precum şi celebra plantă carnivoră a insectelor, roua cerului (Drosera rotundifolia).

Băile Tuşnad şi împrejurimea lacului Sfânta Ana pot fi recomandate cu drag oricui, indiferent de vârstă, deoarece există o mulţime de facilităţi de agrement disponibile atât în timpul verii, cât şi iarna. Avem posibilitatea să alegem dintre nenumărate rute de drumeție, de la cele mai simple până la terenuri provocatoare.