Lacul Roșu și Cheile Bicazului

Lacul Roşu şi Cheile Bicazului – care a fost săpat de pârâul Bicaz - sunt situate în Carpaţii Orientali, în Munţii Hăşmaş. 

Lacul Roşu este unul dintre cele mai pitoreşti şi mai sălbatice lacuri din România. Particularitatea şi farmecul lacului sunt date de suprafaţa apei cu nuanţă verzuie, care este împânzită cu cioturi de pin, acestea fiind rămăşiţele pădurii care a fost inundată odată cu formarea lacului, şi de Suhardul Mic, care se înalţă la nord cu vârful cel mai înalt de 1344,5 m.  

Cheile Bicazului, cu impunătorii pereți de stâncă, au fost create de pârâul Bicaz, pe parcursul a milioane de ani, care, prin eroziune, și-a săpat albia în rocile jurasice şi cretacice. Trecând prin Cheile Bicazului, ni se dezvăluie un peisaj superb, avansând  de-a lungul râului, unde strâmtoarea devine din ce în ce mai îngustă și ajunge la locurile denumite "Poarta Iadului" şi "Gâtul Iadului". Stâncile verticale de 200-300 m, care se înalţă impresionant deasupra noastră sunt considerate una dintre rarităţile naturale ale Europei, iar datorită traseelor turistice şi de alpinism, acest loc este o destinaţie preferată de montaniarzi.  

Legenda

Cândva trăia în Lăzarea o fată de o frumuseţe rară, pe nume Estera. Într-o zi aceasta s-a hotărât să meargă la târg, la Gheorgheni. Acolo a întâlnit un flăcău voinic, care, spun bătrânii, se lua la trântă şi cu ursul. De cum s-au văzut, cei doi s-au şi îndrăgostit, flăcăul cerându-i fetei imediat să-i fie mireasă. Însă nunta lor nu a mai avut loc, deoarece flăcăul a fost luat în armată. Fata l-a aşteptat multă vreme, mergând pe înserate cu ulciorul la izvor, unde stătea ore în şir, în nădejdea că alesul inimii sale se va întoarce în curând. Era atât de tristă încât la auzul cântecului ei se înduioşau şi munţii.

Astfel, trecând pe acolo într-o duminică, Estera a fost văzută de un tâlhar, care repezindu-se la ea, a ridicat-o în şa, zburând ca vântul  cu easpre Suhardul Mic, între stâncile cu o mie de feţe, unde avea acesta ascunzătoarea. Tâlharul i-a promis fetei tot aurul şi toate bogăţiile din lume numai să-l poată îndrăgi, dar fetei nu îi trebuia nimic. După o vreme şi-a pierdut răbdarea şi a încercat să ia fata în căsătorie cu sila. Estera a strigat către munţi, cerându-le ajutorul. Stâncile cuprinse de strigătele îndurerate au răspuns cu tunete şi s-a pornit o ploaie torenţială, care a măturat totul în cale. Stâncile s-au prăbușit, iar fata şi tâlharul au rămas blocați sub ele. Apoi s-au adunat acolo apele munţilor, formându-se Lacul Roşu (Ucigaşul).

O a doua legendă spune că pe pajiştea dintre versanţii munţilor a fost o stână. Ciobanii, văzând că se apropie furtuna, au încercat să se refugieze, dar Muntele Ucigaş, dărâmându-se, i-a îngropat împreună cu oile lor, formând astfel Lacul Roşu.