Hunedoara – Castelul Huniazilor

Castelul Huniazilor (Hunedoara, Eisenmarkt sau Hunnedeng) a fost numit de către scriitorul maghiar Mikszáth Kálmán drept „regele castelelor”. Sigismund de Luxemburg, prin documentul datat cu 18 octombrie 1409, a donat o moşie cneazului Vajk (Voicu), tatăl lui Iancu de Hunedoara. Familia a construit o cetate pe moşia din Hunedoara. În timpul domniei sale, Iancu de Hunedoara şi soţia acestuia, Elisabeta Szilágyi , au dezvoltat cetatea într-un castel feudal, demn de rangul lor. Castelul a intrat în proprietatea familiei Iktári Bethlen în 1618.

Bethlen Gábor a reconstruit castelul, a întărit zidurile cu protecţie externă şi  apoi, împreună cu moşia, a donat-o nepotului său Bethlen István. După moartea lui István în 1632, soţia lui, Széchy Mária, a trăit acolo pentru o perioadă scurtă de timp. În 1648, castelul a intrat în posesia lui Zólyomi Dávidné Bethlen Katalin.

Începând cu anul 1725, a fost ocupat de birourile fondului de trezorerie. Împăratul Francisc, la vizita lui în 1807 a ordonat renovarea castelului, dar lucrările s-au oprit în 1818 din cauza unui foc cauzat de un fulger.

În 1868, în urma campaniei de popularizare a lui  Arányi Lajos  au început lucrările de reabilitare din contribuţii publice, care a durat mai multe decenii și care a fost condusă mai întâi de Schulcz Ferenc, iar apoi de Steindl Imre.

În prezent, castelul feudal gotic este muzeu.

Un pod de lemn, ce se sprijină pe patru coloane uriaşe, ne conduce prin şanţul scobit/adâncit de pârâul Zlaști. Turnul de Poartă a fost construit în anii 1440, mai demult se putea accesa castelul prin Turnul Porții Vechi, care era în colţul sudic al curţii castelului.

În partea de vest se află aripa palatului din castel, la nivelul inferior aflându-se Sala Cavalerilor. La nivelul superior, este aşa-numitul Parlament. Bethlen a transformat spaţiul dintre Turnul de Poartă şi zona palatului în „casa femeilor”.

În partea de est a Turnului de Poartă, în exterior se află Turnul Buzdugan şi bastionul Corvin János, care închid Casa de Aur, la a cărei perete interior, s-a adăugat loggia Matei Corvinul, după anul 1458, la ordinul Elisabetei Szilágyi. Aceasta este prima clădire renascentistă care s-a păstrat în Transilvania.

La Casa de Aur din sud-vest este conectată capela cetăţii. Alături de aceasta, într-o curte mică este fântâna castelului.

Partea de est a castelului este ocupată de aripa- Bethlen, cu Turnul Hímes în colţul nord-estic.

Întreaga cetate este închisă dinspre sud, din exterior de Rondelul Alb. Partea sud-vestică este aşa-numita Casa Regelui. Pe partea interioară cu Turnul Scării, care ascunde o scară în spirală şi pe partea exterioară este conectată la aripa palatului de către Turnul Capistrano. Din Turnul Capistrano printr-un pod basculant se poate ajunge la Turnul Neboisa. Fortăreaţa exterioară cu cinci nivele, construită în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara, avea rolul de adăpost, în cazul în care asediatorii ar fi pătruns în castel. Un coridor secţionat de crenele duce la el.

Apus de soare la Castelul Huniazilor. Apusul soarelui la Castelul Huniazilor simbolizează nu doar sfârșitul unei zile, ci a unei epoci. Cea a castelelor cavalerilor, al cărei cel mai frumos exemplar l-a inspirat pe Alpár Ignác să construiască o replică la Budapesta, pentru Expoziţia Milenială.