Friptura de Turda

Pe lângă pogăci, acesta este unul dintre preparatele gastronomice specifice ale orașului Turda.

Friptura de Turda era preparată din carne de porc. Se tăia fleica porcului desfăcut. Feliile mai grase de fleică se rumeneau: carnea se cresta oblic, paralel, la o distanță de două degete pe ambele părți. Feliile pregătite se înmuiau în apă sărată în jur de 20 de minute, iar după ce apa se strecura de pe carne, carnea se șteargea și se punea într-un ciubăr. Se prăjea într-o tigaie mare, în untură multă, curată, fără nici un strop de apă. Acolo unde slănina nu se rumenea frumos, se ștergea cu un șervet îmbibat în lapte.

Persoanele care se ocupau cu pregătirea fripturilor, pregăteau o cantitate cât să ajungă pentru o jumătate de zi sau o întreagă zi, o puneau într-o cratiță mare și cu aceasta plecau la târg. În cazul în care târgul se ținea la Turda, un membru al familiei rămânea acasă și prăjea porții noi de friptură, transportându-le la fața locului. Dacă persoana însărcinată cu prăjitul era în deplasare, prăjirea era efectuată la locul unde era găzduit. Iar în cazul în care participau la târg, fripturile erau prăjite la târg, la fața locului. Într-un târg mai mare, se prăjea fleica a 3-4 porci.

În târg se ridica o masă denumită vatră. Pe blatul mesei era tăiată o gaură, în care era introdusă oala. Sub oală, într-un recipient mare ardea cărbunele, iar căldura emanată ținea caldă oala cu friptură. Pe masă, lângă oală era așezat un lighean emailat, în acest lighean scoteau fripturile rumenite din care alegeau bucata solicitată de către cumpărator. Friptura era așezată între două felii de pâine și se servea cu castraveți murați. Friptura mai era acompaniată de cârnați, caltaboși, jumări, crenvurști, precum și de pâine îmbibată în untură. Caltaboșul se prăjea într-o oală separată, ca să nu se destrame pe friptură. Untura de pe friptură era cumpărată de gospodine.

Cu prăjirea fripturii în oraș concomitent se ocupau 6-8 familii. Prăjitorii călătoreau la târg împreună cu patiserii (pregătitorii de pogăci, turte) și cernătorii. Ei vizitau și târgurile din împrejurimi (Câmpia Turzii, Viișoara, Cluj, Huedin, Valea Arieșului). Prăjirea fripturii de Turda a fost oprită în anii 1950-60, odată cu reorganizarea industriei de turism. Ultimul prăjitor de fripturi la târguri s-a retras în anii 1970 (Fintáné Dávid Erzsi). Prăjitorul de fripturi era o persoană de prestigiu. Munca era grea și asigura un trai decent.

Scriitorul Orbán Balázs a vorbit cu considerație despre bunătățile prăjitorilor de friptură: ”Friptura de Turda de la ”cofărițe” – care se prăjește la piață în untură fierbinte, șuierătoare – este rar întâlnită și este atât de renumită, încât călătorii străini, de obicei, comandă și în restaurant, ca să facă cunoască această specialitate”.

Dacă ar trebui să recomand friptura de Turda cuiva, aș face-o acelor persoane cărora nu le este frică de alimentația sănătoasă și cărora le place să consume mâncăruri gustoase. Friptura pregătită în stilul de la Turda a adus faimă orașului.