Edictul de la Turda din 1568

În anul 1568, la Turda, s-a pronunțat pentru prima dată în lume toleranța religiilor, cu ocazia întrunirii Dietei Transilvaniei, prin Edictul de la Turda. Potrivit dispoziţiilor principelui Transilvaniei Ioan Sigismund, reprezentanţii „celor trei naţiuni din Transilvania” (Unio Trium Nationum), care erau maghiarii, secuii şi saşii, s-au întrunit la Turda în anul 1568 de ziua bobotezei, și, în perioada 6-13 ianuarie și au emis un decret prin care a fost proclamată libertatea conștiinței și a toleranței religioase pentru toți locuitorii Transilvaniei, în afara românilor.

O parte a enoriaşilor reformaţi s-a alăturat doctrinei antitrinitară denumită religia unitariană. La Cluj episcopul Dávid Ferenc (iniţial Franz Hertel), mai întâi a fost de religie protestantă, calvinistă, apoi s-a convertit la antitrinitar, la religia unitariană. A fost preotul aulic al principelui Ioan Sigismund şi la influenţa lui, însăşi principele a devenit unitarian. Dieta întrunită la Turda atunci a proclamat drepturile de exercitare (libertatea, toleranţa) şi egalitatea în drepturi a celor patru religii – religia catolică, evanghelică, reformată şi unitariană. Această lege a mai precizat și faptul că nu există religie de stat. Deşi principele are drepturi asupra Bisericii, acesta nu are dreptul de a aplica discriminări între biserici. Tot acest decret menționa încetarea dominării unor religii asupra unor regiuni. Adică, în cadrul unei localităţi nimănui nu i se putea impune o credinţă sau alta, fiecare persoană putând alege liber propria religie fără să fie dezavantajată din cauza confesiunii sale. Era interzisă insultarea membrilor altor confesiuni, defăimarea (discreditarea) preoţilor din alte confesiuni, săvârşirea unor acte violente împotriva persoanelor de altă confesiune. Această egalitate în drepturi a diferitelor confesiuni a fost respectată şi de domnitorii ulteriori.

Momentul decisiv al edictului din anul 1568 a fost imortalizat într-o pictură.

Naţiunea maghiară s-a pregătit intens pentru sărbătorirea aniversarii a 1000 de ani de la ”descălecare”. În anul 1894 Ministrul religiilor şi al educaţiei naţionale a lansat un apel către comitate, ca în cinstea aniversării, să solicite pregătirea unor picturi care să reflecte acele evenimente de neuitat, care s-au petrecut în comitatul respectiv. Cetăţenii localităţii Turda au început o dezbatere entuziastă în vederea alegerii evenimetului. În cele din urmă, comisia a publicat un concurs pentru pictarea Edictului de la Turda din anul 1568.

Pentru realizarea picturii s-a prezentat domnul Körösfői Kriesch Aladár (1863-1920). Capodopera a fost finalizată la atelierul din Cluj, în toamna anului 1895. În luna octombrie tabloul a fost transportat la Budapesta, unde pictorul a mai efectuat mici corecturi la aceasta. Tablourile (picturile) realizate pentru aniversarea mileniului au fost prezentate în cadrul expoziţiei de pictură la salonul Muzeului Naţional din Budapesta. Pictura a fost primită cu ovaţii. Atât vizitatorii, cât și criticii de artă ai expoziţiei naţionale din anul 1856 au conferit tabloului o apreciere fără de seamă. Astăzi se poate vedea la Muzeul de Istorie Turda. Vă prezentăm pictura, folosind cuvintele scriitorului Dénes Jenő, cel care a fost unul dintre scriitorii care au scris biografia artistului. Pictura îl ilustrează pe Dávid Ferenc, conducătorul unitarienilor din Transilvania, stând în centrul halei de şedinţe a Dietei, la câţiva paşi în faţa principelui, cu o mână ţinută pe inimă iar cealaltă mână înălţată către cer, pronunţând în faţa consiliului: „Credinţa este darul lui Dumnezeu.” Cuvintele sale sunt primite cu entuziasm sau cu consternaţie, câţiva membrii se ridică şi se grăbesc spre el. Structura tabloului este simplă şi degajată; între grupurile cadenţat  divizate ale participanţilor, ca un accent arhitectonic vertical, uşor spre stânga de la centrul real al tabloului, în centru se află chipul înălţător al personajului principal, bătrânul Dávid Ferenc cu părul cărunt, agitat de puterea credinţei.