Arhitectură
Dintre monumentele culturale ale oraşelor transilvane, cele mai valoroase sunt cele născute din întâlnirile rare ale nevoilor locale, a creativităţii, a expertizei şi a „spiritului perioadei specifice ”, astfel conectând Transilvania la marile curente ale dezvoltării culturii şi artei din Europa Centrală, respectiv a întregii Europe. O astfel de întâlnire între arta transilvăneană şi cea europeană a fost la începutul secolului XX, în timpul perioadei Art Nouveau, atunci când în arta maghiară „simultan, în paralel a apărut...influenţa germană, franceză, engleză a tendinţei universale Art Nouveau, cu nevoia de a crea o artă naţională, independentă ”. În architectură, această aspiraţie hrănindu-se dintr-o mare varietate de surse, într-o perioadă scurtă de timp, a pătruns în toate zonele vieţii urbane civilizate de la clădirile publice, până la amenajările interioare, la vitrine şi la imaginea străzii, într-un cuvânt, a devenit „conştiinţa urbană estetică ” a cetăţeanului contemporan educat.
La Târgu Mureş, faza crucială a modernizării urbane este în mod clar legată de conducerea primarului Bernády György înainte de Primul Război Mondial şi de turnura estetică Art Nouveau a architecturii. Clădirile publice construite sub conducerea lui Bernády simbolizează în acelaşi timp era, stilul şi politica oraşului, mai concret într-un spaţiu relativ îngust, un complex cu clădirile aranjate una lângă celălaltă într-un mod planificat (clădirea Prefecturii/Primăriei, a Palatului Culturii, a Casei de Pensii şi Camera de Comerţ) şi unele clădiri publice urbane separate, care sunt expresia turnurii urbanistice şi estetic-urbane, deja menţionate. Totuşi, toate acestea reprezintă doar „faţada” unei transformări structurale complexe a oraşului şi a unui program de construcţie la scară largă, care cuprinde de la construirea unei centrale electrice, a apelor uzate/canalelor şi instalaţiilor sanitare prin asfaltarea străzilor, până la construcţia de şcoli, spitale, fabrică de cărămidă şi clădiri publice. Natura extraordinară a lucrărilor de modernizare a oraşului efectuate astfel se arată într-adevăr din perspectiva clădirilor cu imaginea caracteristică şi a realizărilor intelectuale şi artistice născute acolo.
Complexul de clădiri, care determină imaginea din centrului oraşului:
Palatul Prefecturii sau fostul Palat al Primăriei (Piaţa Victoriei nr. 2) a fost construit între anii 1905-1907. Proiectanţii au fost Komor Marcell şi Jakab Dezső, architecţi din Budapesta, iar executant Csiszár Lajos (fiul) (Târgu Mureş). Structura sa conform planurilor iniţiale: a. nivelul subsolului: locuinţe pentru personal, închisoare, departamentul de pompieri şi alte spaţii de servicii; b. parter: birouri/oficii (secţia de poliţie, instanţa municipală, birou pentru accize, birou de inginerie, arhiva, bibliotecă); c. etaj: primăria, sala de festivităţi, sala de şedinţe şi sala/casa căsătoriilor; d. turn: staţie de pompieri. Acoperişul este acoperit cu ceramică colorată glazurată, vitraliile au fost realizate de Róth Miksa, iar mobilierul a fost proiectat de Thoroczkai Wigand Ede. Clădirea bogat decorată şi purtătoare de caracteristici stilistice distincte, împreună cu Palatul Culturii, sunt una dintre capodoperele architecturii Art Nouveau din Europa-Centrală, despre care au fost publicate o serie de analize de istoria artei. În cazul clădirilor publice enumerate, considerăm importantă concepţia urbanistică şi necesitatea unei legături organice între clădirile moderne cu elemente artistice stilistice şi instituţiile moderne din cadrul acestora.
Casa de Cultură Ferencz József, denumită astăzi: Palatul Culturii (strada Enescu nr. 2) a fost construită între anii 1911-1913, de aceeași arhitecți Komor Marcell şi Jakab Dezső, executanţi fiind Grünwald Mór şi Grünwald Vilmos şi firma Schiffer Miksa. Este o clădire bogat ornamentată, cu trei niveluri, a cărei decorare exterioară şi design-ul interior în mod egal sunt subordonate rolului de intermediere culturală. Acoperişul este acoperit cu șindrile de ceramică Zsolnay de culoare albastră, roşie şi albă. Faţada şi ferestrele laterale sunt decorate cu mozaicurile colorate de a lui Körösfői-Kriesch Aladár, pe faţada principală, sculpturile şi basoreliefurile de piatră şi bronz reprezintă personalităţile ilustre ale culturii maghiare, printre care și Teleki Sámuel, care era legat de Târgu-Mureş, Aranka György, Bolyai Farkas, Bolyai János şi Mentovich Ferenc. Motivele ornamentale şi picturile murale din hol au fost realizate de Körösfői-Kriesch Aladár. Din hol se deschide Sala Mare de concerte, iar la primul etaj se află Sala Oglinzilor decorată cu fresce, oglinzi murano şi vitralii. Tot aici se găsește şi Sala Mică de concerte, de asemenea, decorată cu vitralii, iar la etajul al treilea este situată Galeria de Artă. În Palatul culturii lângă Galeria de Artă sunt instituţii culturale care funcţionează şi astăzi: Filarmonica de Stat, Biblioteca Municipală şi Muzeul de Istorie.
Fostul Palat de Pensii (strada Enescu nr. 6) a fost construit între 1909–1910. A fost proiectat de Radó Sándor. Este un imobil cu etaj, cu două turnuri, în stil Art Nouveau, şi ale căror turnuri sunt decorate cu plăci glazurate de culoare roşu-închis. Se află chiar lângă Palatului Prefecturii şi Palatului Culturii. Pentru a asigura prezenţa permanentă a funcţionarilor publici şi pentru a-şi păstra personalul pe termen lung, Bernády a înfiinţat o unitate de funcţionari şi a construit un palat de pensii pentru aceştia.
Clădirea fostei Camere de Comerţ şi Industrie se află lângă Palatul Prefecturii, pe partea opusă a Palatului Culturii (str. Primăriei, nr. 1). Clădirea şi mobilierul original au fost proiectate de Toroczkai Wigand Ede, constructorul fiind arhitectul Váradi Árpád. Locaţia sa centrală se datorează faptului că în acea perioadă Camera de Comerţ şi Industrie a jucat un rol important în dezvoltarea oraşului şi a regiunii.
