Biserica din Ghelința

Biserica romano-catolică din Ghelința este prima și cea mai veche biserică a comunei din partea superioară a regiunii Trei Scaune. La începutul secolului XX, s-a construit o biserică în partea de sud a localității, în cinstea prințului Sfântul Emeric. Astfel biserica veche, încetul cu încetul a fost lăsată uitării și s-a dărăpănat. Zidul de protecție confecționat din pietre înconjoară cimitirul și minunata clopotniță rustică. Vizitatorul nici nu bănuiește că va ajunge direct în Evul Mediu. După ușile joase în stil gotic târziu, apar toate elementele stilurilor arhitectonice ale perioadei, pereții sunt plini de picturi murale colorate. Rar există grupuri de turiști, care chiar dacă sosesc de la mare depărtare, să treacă prin zonă și să nu dorească să viziteze biserica, aceasta fiind declarată monument UNESCO. Ghelința este situată la nouă kilometri spre sud de localitatea Târgu Secuiesc, iar drumul către Ghelința se bifurcă către stânga după comuna Catalina.

Sanctuarul descoperit în temelii, cele trei părți ale naosului și porțile din sud și vest au fost construite în secolul XIII. Cristelnița de botez este piesa originală, care se presupune că a fost sculptată în secolul al XIV-lea. La cumpăna secolelor XV-XVI s-a construit un sanctuar mai mare, în stil gotic, unde pe pupitru se poate citi anul 1503. În secolul XVII – anul 1628 – biserica a fost fortificată, s-au construit contraforturi noi. Mărturia acestei restaurări este păstrată în inscripțiile tavanului casetat. În acea perioadă s-a confecționat și tavanul vopsit constituit din 103 casete. Acesta a fost urmat de construirea zidului cetății. Porticul vestic și sudic au fost confecționate încă în secolul XVIII, în stil baroc (1766). Și pe aripa ușii sacristiei se poate citi anul 1766. În secolul al XVIII-lea s-a construit interiorul bisericii, iar pe la sfârșitul secolului, altarele principale și secundare. Tabloul de întâmpinare în interiorul bisericii, îl reprezintă pe prințul Sfântul Emeric. Picturile murale  reprezintă legenda Sfântului Iacob, iar dedesupt sunt reprezentate episoade din legendele Testamentului Nou. (Uciderea pruncilor din Bethleem, Evadarea din Egipt). Șirul picturilor continuă pe partea nordică a naosului cu Patimile lui Iisus (Intrarea în Ierusalim, Cina cea de taină, Spălarea picioarelor, Iisus în fața lui Pilat, Biciuirea lui Iisus Hristos, Crucificarea lui Iisus Hristos). Deasupra şirului Patimilor se află o frescă, ce reprezintă legenda Sfântului Ladislau (secolul XIV), din cauza căruia a devenit atât de renumită biserica. În acest rând se regăsesc 6 scene: Scene din cetate, Ieșirea, Bătălia, Urmărirea, Duelul, Decapitarea. Pe peretele către sud se vor recunoaște doar din fragmentele rămase detaliile Judecatei de apoi. Se conturează legendele Paradisului, a Reînvierii, apoi legenda Sfintei Ecaterina. Ornamentele geometrice și în formă de lăstare sunt opere considerabile al Renașterii transilvănene din secolul al XVII-lea. Este mai mult ca sigur că sunt lucrările unor meșteri sași din Brașov. Tablourile parapetului balconului evocă o lume aparte. Aceste tablouri prezintă persoane sfinte (episcopul Sfântu Nicolae, cavalerul Sfântul Gheorghe, Sfânta Ana, Sfânta Clara, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan evanghelistul, etc.), iar lângă numele sfântului s-a imortalizat și numele familiei donatoare. Se presupune că au fost confecționate în jurul anului 1766, însă numele pictorului, deocamdată, este necunoscut.

Vă pot recomanda personal acest monument istoric, deoarece asemănător nu se poate vedea în tot ținutul sud-estic al Transilvaniei. Este unic atât din punct de vedere architectural cât și din punct de vedere a istoriei artelor. Pe cabina sanctuarului din perioada gotică, s-au identificat simboluri ale scrierii runice secuiești. Este o atracție remarcabilă a ținutului Trei Scaune, fiind o adevărată Mecca pentru tinerii care sunt interesați de arhitectură și de istoria artelor.